Ei dragilor, cu un pic de intarziere dar totushi nu pot sa nu inchei aceasta poveste moralizatoare.
In dimineatza urmatoare ma trezesc cu optimism si voie buna, cu planu deja realizat. Aflasem unde sunt Finantele - la mama draqu in afara orashului. Afara ploua de mama focului - primu semn ca o sa mearga totul bine, avand in vedere ca vroiam sa merg cu bicicleta sa ma mishc rapid.
Asta e, o sa folosesc reteaua de tramvaie asa de bine pusa la punct. Totul bine si frumos, ma urc eu in tramvai dupa ce alerg un pic sa-l prind. Shi tramvaiul o ia bineintzeles in alta directie. Daca nu shtiati in Tm exista un obicei - rutele tramvaielor se schimba cam de 2 ori pe an - ei zic ca din cauza reparatiilor - io zic ca a inceput sa le placa. Shi tot daca nu shtiati va spun eu ca linia 1 shi linia 1 barat (adica 1 cu o linie peste) nu merg pe acelashi traseu.
Nu-i nimic, mai vad shi eu Timisoara. In fine dupa vreo 3 tramvaie schimbate shi inca vreo 10 min de mers pe jos ajung la Finantze - cladire de interes public, care teoretic ar trebui ashezata cat mai central. S-or fi gandit ca oricum ajungi stresat pe acolo - asha mai ieshi shi tu la aer curat in afara orashului, te relaxezi un pic... Intr-adevar, mirosea f frumos a diluant de la o fabrica de vopsele de langa.
Ajung io la caseria unde ma trimite portarul shi am shansa sa asist la o minunata demonstratzie de birocratzie pura romaneasca: O tanti inaintea mea platea probabil taxele pentru angajatzii firmei. Venise cu un teanc de op-uri, nenea de la casierie, completa de zor cifre intr-un program, printa pentru fiecare op cate o foaie, dupa care mai completa nishte cifre (io ma intreb cate din alea nimerea corect) shi dupa aia mai tiparea odatra foaia shi apoi dadea toate foile lu alta tanti de la biroul de langa, care mai tragea nishte shtampile shi mai scria ceva pe calculator. Inca vreo 15 minute din viata mea folosite la maxim.
Ajung shi eu intr-un final, se uita nenea pe amenzi shi suprizizaaa. 'Pai nu se pot plati la noi ca sunteti din alte judetze. Nu merge decat in judetul respectiv sau cu mandat postal de la Posta.' Tam tam!
'Pai de la posta vin - nu se poate plati acolo!'
'Aa, ba se poate da nu aveatzi codul IBAN de la finante - mergeti la colega mea de la camera 3xx (va dati seama ca nu am retinut numarul) sa va dea codul IBAN shidupa aia mergeti la posta sa platiti.'
Buun, dupa o mica plimbare prin labirintul de holuri birouri si sali goale shi o serie de indicatii bine date, am ajuns la biroul unde tantiile de acolo tocmai luau masa - asha traditzional romaneshte - o cutie de pateu, nishte roshii felii sanatoase de paine, toate ashternute f frumos pe un birou printre hartii shi acte.
Foarte spashit ca sa nu cumva sa se irite ca le-am deranjat cu probleme de astea minore, le cer shi io codulrile IBAN pt judetele noastre. S-a oferit o tanti f amabila sa mi le dea, imediat ce termina ca ce lucra atunci. Dupa ce se scuza de nu shtiu cate ori ca ma tzine atata sa ashtept imi trece codurile pe amenzi, shi plin de recunoshtintza pornesc mai departe in aventura mea.
Acum ca totul era clarificat, ma duc la posta din Complex relaxat - pa cat de greu o fi sa trimitzi un mandat poshtal?
Se pare ca f greu :D Pai credetzi ca ajunge codul IBAN? nuuu, mai trebuie: adresa exacta, cod postal si filiala trezoreriei din judetul respectiv. plus 5 mii de lei pe un pix ca sa am cu ce scrie. deja un pic isteric o sun pe maica-mea - daca tot e in bransha asta a bugetarilor, sa afle informatiile astea cruciale. Bineintzeles ca asta cere timp, asha ca o iau spre centru ca, poate pare surpinzator, dar mai aveam shi alte probleme de rezolvat.
Intr-un final, dupa nu shtiu cate telefoane date pe la informatii, finantze shi alte cele, reusheste maica-mea sa-mi dea adresele respective, asha ca in pas vioi ma duc spre posta centrala sa platesc in sfarshit mandatele alea (am mentzionat ca shi mandatul mai costa vreo 100k lei?).
Ajungand tot la ghiseul la care fusesem cu o zi inainte, ii arat lu tanti de acolo mandatele, tanti ma intreaba ce vreau sa fac cu alea, ii explic ca platesc amenzi shi ea imi explica ca nu tre sa trimit mandate ca le pot plati acolo. in momentul ala am intzeles cum se nasc criminalii. i-am explicat ca am vrut sa platesc acolo ieri shi nu s-a putut. mi-a zis ca imposibil, cum sa nu se poata, dar sa ma intorc dupa ora 14.
am tras aer in piept, am ieshit din poshta, am traversat, am intrat in restaurantul italian unde shtiam ca au ce aveam eu nevoie shi am comandat o juma de litru de vin, ca sa pot ashtepta fara alte incidente neplacute ora 14.
bun vin. la ora 14 si 5 minute intram foarte calm shi scrashnind din dinti in posta. la ora 14 si 30 de minute am ajuns shi io intr-un final la ghisheu shi i-am zambit fermecator lu tanti. tanti f calma, mi-a luat amenzile, s-a scuzat ca o sa dureze un pic, mi-a cerut banii, mi-a dar chitantza shi mi-a zis la revedere.
cercul s-a inchis. misterul s-a elucidat.
acuma... stau eu shi ma gandesc. care pe care a fost? i-am batut eu cu propriile lor arme, da cu ce pierderi? shi totushi sunt optimist. cu putzina perseverentza se poate sa fi un cetatzean model. asha ca foarte multzumit de mine, ma intalnesesc cu Tomi sa mergem la o bere sa sarbatorim. Tomi tocmai se uitase la shtiri: catziva membrii distinshi din galeria de la Steaua, in drum spre un meci prin Moldova, se distrasera batand o babutza, care a trebuit sa fie internata la urgentze. Pedeapsa? Amenda de 2 milioane.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu