joi, decembrie 22, 2005

Show must go on!

Na ca s-a intamplat si asta!

Ei oricum dragii moshului (si apropo de asta Craciun Fericit, Frohe Weihnachten, Joyeux Noël - va alegeti voi in functie de zona geografica pe unde va situatzi). Deci dupa cum ziceam, a fost shi cheful asta - cei care au venit bine au facut, cei care n-au
venit mai au timp (dar sa va facetzi rezervari din timp ca se strang din ce in ce mai multzi :D). Pentru cei care se indoiau de capacitatzile mele de organizator, dam shi nishte statistici: am reushit sa inghesui 26 de persoane in mica noastra (shi a lu
Ioana :) ) garsoniera si s-a shi dansat (ca nu aveau incotro :D ), iar prada a fost bogata B-)

Ce zicetzi anul viitor incercam sa doboram recordul?
Shi mai multi oameni intr-o garsoniera shi mai mica?
;;) Nuu glumeam - anul viitor o s-o facem shi mai lata!

pana atunci puteti vizualia pozele de anul asta. sunt de calitate mai slaba, pentru ca-s facute cu telefonul meu cel shmecher (la care am uitat sa-i activez night vision mode :D ) shi nici unul din multitudinea de designeri din firma asta nu s-a indurat de mine sa mi le prelucreze un pic. Oricum nu conteaza asta,
conteaza ca se poate observa atmosfera incendiara shi evolutzia oaspetzilor, iar daca nu, n-avetzi decat sa trimitetzi reclamatii... cuiva...

http://fwtm.his.ro/andrei/show/

Daca vreti sa adaugati comentarii la poze, trimitetzi-mi-le mie, ca n-am mai avut timp sa fac un script shi pt asta :D

marți, octombrie 25, 2005

Boala de a fi roman

Bine, titlul este un pic gresit. Romanii sufera de multe boli (si aici ma refer la boli morale, daca vreti sa le numiti asa). Dar hai sa luam tot setul asta de boli si sa le consideram una singura - boala de a fi roman.

Ce-i cu boala asta? Pai e cam asa:

Ati primit cu totii azi mica mea problema de logica cu greutatea monezilor. De astia instrainatii nu stiu ca nu i-am putut observa, dar toti cei din imediata mea apropiere au manifestat aceleasi simtome. Adica ignorand total indicatiile mele ca problema e de logica si ca atare se rezolva cu ajutorul logicii, au incercat sa gaseasca tot felu' de solutii 'inteligente', smecherii, ocolisuri, etc, adica cam ce face aproape orice roman care se respecta in mod normal atunci cand are de rezolvat o problema.

E clar ca noi romanii suntem un popor de oameni destepti - ca doar asa zice toata lumea si asa ne consideram noi (nu ca idiotii aia de americani care in 200 de ani au ajuns mare putere mondiala - dar ma rog nu vreau sa intram in politica). Si daca suntem un popor atat de destept e la fel de clar ca ne pricepem la orice - incepand de la repararea motorului de la batrana dacie (cu toate ca aici nu chiar oricine se pricepe, dar macar isi da cu parerea), la pus faianta, sapat santuri si pana la - atat de la moda acum - programare (nici nu mai amintesc de depanarea unui calculator sau instalarea windowsului). Ce mai, tot romanul e mester.

Cu toata aceasta stiinta inscrisa genetic in noi, ce ne mai trebuie atunci sa citim carti, manuale de utilizare, sa mai facem o facultate, sau pur si simplu sa gandim. Oricum le stim pe toate si ne-am gandit la tot ce se putea gandi. Totul se rezolva la mica intelegere, dupa ochi, la inspiratie, rapid ca oricum o sa mai trebuiasca facuta aceasi chestie de cateva ori, asa ca de ce sa ne chinuim prea tare.

Si tot din desteptaciunea asta deriva si spiritul critic: Da domne, din cauza alora de la putere merge tot prost in tara asta! Daca as fi eu in locul lor as face treaba mai buna. Sau la scara mai mica: Din cauza alora de la IT merge firma asa de prost. Daca ar merge bine calculatoarele mi-as face si eu treaba mai bine.

Cam asta este dragii mei boala romaneasca si-s tare curios cand o sa scapam de ea.

Andrei, mester oltean

P.S. De ce am scris toata polologhia asta? Pt ca ma pricep la oameni :D

vineri, septembrie 09, 2005

Misterul Seclaratiei de Independenta

Cel mai tare articol pe care l-am citit in ultimul
timp. Ce arma de propaganda ar fi fost asta in timpul Razboiului Rece :))
Ce shoc ar avea americanii daca ar afla ca American Dream e de fapt Perestroika :D



http://www.artlebedev.com/mandership/113/

sâmbătă, august 27, 2005

Bani cinstitzi



Cum se cashtiga nishte bani cinstitzi? Simplu.

Treceam f linishtit cu bicicleta prin spate pe la BRD, gandidu-ma infometat la pulpa de pui pe care vroiam s-o pap, cand in spatele meu aud pe cineva strigand:

"Baiatuu!! Baiatuu!!"

Intorc capul shi vad un tip cu trasaturi orientale (era arab daca nu v-atzi prins) gesticuland spre mine.

"Vino pana aici"

Usor iritat pt ca m-a deranjat din gandurile mele culinare il intreb "De ce?"

Cu cuvinte pocite shi cu gesturi imi arata ca vrea sa-l ajut sa-shi impinga mashina ca nu-i porneshte. Am stat eu un pic pe ganduri, stomacul meu nefiind chiar in dispozitzia de a infaptui acte caritabile, dar pana la urma am zis "Haai, ca n-oi muri acuma", mai ales ca mashina de care vorbea era un pirpiriu de matiz care nu parea sa-mi provoace mari dificultatzi.

Imi leg bicicleta de un stalp pe care scria accesul interzis (bineintzeles neluat in seama de nimeni), shi ma apropii de micul gigant. La care arabelul imi intinde o hartie de 10 lei noi (x 10.000 pt cine are probleme cu conversia). Eu cu un gest din mana shi cu expresie de gentleman, ii zic ca "lasaaa ca nu-i nevoie, ar fi chiar culme". Dar te intzelegi cu arabu? "Ei lasa sa bei shi tu o cafea". Ce sa-l mai contrazic? Avea omul dreptate - trebuia sa beau shi eu o cafea, nu?

Dupa incheierea tranzactziei ma apuc sa imping mashina (care fie vorba intre noi chiar arata de parca se intorsese din desherturile Africii). Dupa vreo 20 de metri de incercari nereushite, in care eu deja incepusem sa gafai, arabul se da jos mormaind ca nu merge, se uita in jur shi ocheste un aurolac sub un copac (destul de bine imbracat fie vorba intre noi). Striga la el sa vina sa ne ajute, shi ne apucam iar de impins.

Dupa inca vreo 20 de metri eu shi plamanii mei am ajuns la concluzia ca nu suntem intr-o forma fizica prea buna, iar mashina tot se incapatzana sa nu porneasca. Arabul se da iar jos mormaind ca lasa ca nu merge, cand ocheshte pe trotuar o intreaga ceata de aurolaci. Ii mobilizeaza shi pe aia, ca saracu matiz era invelit deja intr-un nor de aurolac, shi ne punem iar pe impins - noroc ca ma ventilam de la mers ca altfel ash fi ajuns high din mai putzin de doua rasuflari.

Ei, cat ar fi fost el de matiz, alimentat cu atata aurolac era chiar culmea sa nu porneasca. Arabu a plecat in drumul lui, dupa ce le-a dat 10 lei shi la ceilaltzi shi eu, un pic mai linishtit vazand ca totushi eu valorez singur banii aia, m-am intors la pulpa mea de pui la gratar, gafaind inca vreo juma de ora dupa asta.

om cinstit

P.S. ticaloshii nu mai aveau pulpe de pui X-(

Andrei's stories



Ei dragii mei, se pare ca realitatea asta nemiloasa in care traim, cu joburi, francofonizari, germanizari shi mai shtiu eu ce, ne tzine atat de ocupatzi incat mi se pare ca gashca asta se duce naibii :-? Zicetzi ca nu-i grav? Mie mi se pare f grav ca am ajuns astazi de dimineatza la birou (pe la 12) shi n-am avut pe cine sa iau shi eu la o cafea :(

Asha ca am decis ca asta cere masuri drastice! Shi daca nu functzioneaza ma supar shi plec in Indonezia, sau in China, sau vad eu unde [-(

Care-s masurile? Pai o sa incep cu reactivarea bloggului asta. Ce-i un blogg poate va intrebatzi unii? Ei, un blogg e un fel de jurnal personal pe care, daca eshti un pic mai sadic, il faci public pe internet. Acuma sa nu va ashteptatzi sa va povestesc la ce ora ma trezesc in fiecare zi, ce mananc la micul dejun, cu cine m-am mai intalnit azi sau maii shtiu eu ce alte chestii. Nuu, aici o sa gasitzi numai chestii mai ciudate care mi se intampla, shi dupa cum cred ca shtiu o gramada, mie mi se intampla destule :D iar daca nu mise intampla, putetzi conta pe mine ca o sa le provoc.

Nu pot sa inchei postul asta fara sa nu iterez (in mod inutil probabil) vechea mea invitatzie: daca avetzi ceva interesant de povestit, povestitzi copilashi, nu va fie rushine! vretzi sa lasatzi gashca sa moara ori ce?

al vostru forever me and only